Curtea Constituțională a pronunțat o decizie de inadmisibilitate a excepțiilor care au stat la baza sesizărilor nr. 137g/2021 și nr. 138g/2021.

Sesizările au avut la bază excepții de neconstituționalitate ridicate în fața Curții Supreme de Justiție și în fața Curții de Apel Chișinău, în cauze în care au fost contestate, inter alia, Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4965 din 5 iunie 2021 cu privire la organizarea secțiilor de votare pentru alegătorii din localitățile din stânga Nistrului (Transnistria), municipiul Bender și unele localități ale raionului Căușeni și Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 4966 din 5 iunie 2021 cu privire la constituirea secțiilor de votare în străinătate pentru alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021.

Excepțiile nu au vizat probleme de substanță referitoare la numărul efectiv de secții de votare. Ele au vizat exclusiv probleme procedurale, și anume neconstituționalitatea:

• textului „fără respectarea procedurii prealabile” din articolul 72 alin. (3) din Codul electoral;
• cuvântului „Contestațiile” și a textului „se examinează în conformitate cu prevederile […] Codului administrativ” din articolul 73 alin. (7) din Codul electoral;
• textului „Instanța de judecată adoptă şi pronunță hotărârea în conformitate cu prevederile […] Codului administrativ” din articolul 74 alin. (1) din Codul electoral.

Pentru a declanșa controlul de constituționalitate, Curtea a trebuit să confirme aplicabilitatea prevederilor legale contestate în cauzele examinate în fața instanțelor de drept comun care au trimis sesizările.

Condiția „aplicabilității prevederilor legale contestate în cauza examinată în fața instanței de drept comun” presupune aplicabilitatea unor prevederi care îl prejudiciază pe autorul excepției de neconstituționalitate. Totuși, în cele două sesizări, Curtea nu a reținut prejudicierea autorului prin prevederile contestate. În mod logic, declararea neconstituționalității acestor prevederi ar fi făcut inutile acțiunile în justiție ale autorului sesizărilor.

Curtea a subliniat că principiul preeminenței dreptului reclamă ca instanțele de judecată din Republica Moldova să interpreteze și să aplice legile ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat și prin ignorarea altor norme relevante.

Cu referire la o pretinsă obligativitate a procedurii prealabile la contestarea hotărârilor Comisiei Electorale Centrale privind deschiderea unor secții de votare, Curtea a reținut următoarele.Articolul 162 din Codul administrativ stabilește că procedura prealabilă urmărește scopul de a verifica legalitatea actelor administrative individuale. Cererea prealabilă poate fi formulată în vederea: a) anulării în tot sau în parte a unui act administrativ individual ilegal sau nul; b) emiterii unui act administrativ individual. Astfel, Curtea a constatat că procedura prealabilă este obligatorie doar în cazul actelor administrative cu caracter individual.

Din analiza prevederilor legale în materia contenciosului administrativ, Curtea a observat că, în funcție de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifică în acte administrative cu caracter normativ și acte administrative cu caracter individual. Actele administrative cu caracter normativ conțin reglementări impersonale, cu caracter general, care produc efecte erga omnes. Actele administrative cu caracter individual produc, de regulă, efecte față de o persoană sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în cuprinsul acestora.

Curtea a notat că hotărârile Comisiei Electorale Centrale privind deschiderea unor secții de votare nu sunt acte administrative cu caracter individual, ci sunt acte administrative cu caracter normativ. Ele sunt adoptate pentru punerea în aplicare a prevederilor pertinente din Codul electoral, vizează un număr nedeterminat de subiecte și au un caracter general. Prin urmare, în cazul contestării unor astfel de hotărâri în instanța de judecată nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.

Prin urmare, Curtea a constatat că sesizările nu întrunesc condițiile de admisibilitate și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond. 

Totodată, Curtea a reiterat că considerentele tuturor actelor sale cu caracter jurisdicțional, inclusiv considerentele deciziilor, sunt general obligatorii.