Articol de Diana Enache

Spațiul românesc dintre Prut și Nistru a fost ocupat de câteva ori de puterea estică rusă, începând cu 1812. După ani de istorie neagră, după arderea literaturii române, cu biserici obligate să țină liturghiile în limba rusă și cu școli obligate să predea în rusă, lucrurile au reușit să revină la normal mai mult sau mai puțin, atunci când Alexandru Ioan Cuza a înfăptuit Mica Unire din 1859. Aceasta însă nu a fost de durată.

Mai târziu, în timpul Primei Conflagrații Mondiale, România a reușit reîntregirea, ajutată fiind și de conjuncturile internaționale, în special problemele interne ale Rusiei.

Imediat după recunoașterea internațională a Regatului României reîntregit, după Conferința de Pace de la Paris din 1919, România Mare a cunoscut o dezvoltare economică și culturală cu un randament mai ridicat decât în oricare altă perioadă de până atunci. Asta este demonstrat de statistica economică a anului 1938-1939. Anul 1939 a fost unul de cumpănă în dezvoltarea României Mari.

La 23 august 1939, Ribbentrop și Molotov au semnat un tratat de neagresiune valabil 10 ani, precum că nu se vor ataca reciproc. Și nu ar fi nimic rău aici, dacă acel tratat nu era însoțit de un Pact adițional secret unde marile puteri ale vremii împărțeau zonele de influență. Potrivit pactului care se considera „strict secret”, partea rusă își declara interesul pentru Basarabia. Partea germană recunoștea totalul dezinteres față de acest teritoriu.

Calvarul Basarabiei a început atunci când ambasadorul României la Moscova a primit un ultimatum pentru cedarea Basarabiei. Ultimatum care oferea României 3 zile la dispoziție pentru evacuarea armatei, a administrației, etc, ceea ce nu s-a respectat. Din nou politica externă a influențat pierderea Basarabiei, după cum armata română nu reușea de una singură să învingă armata roșie. Așa s-a întâmplat că statele europene cărora s-a adresat România după ajutor, erau în situații care nu le-a permis să o ajute. Neavând altă cale de soluționare, România a fost nevoită să cedeze Basarabia.

Atunci a început lupta regimului împotriva localnicilor. Au fost făcute zeci de mii de arestări și deportări în Siberia și Kazahstan, sute de mii de oameni au murit în timpul foametei organizate din 1946-1947, iar mulți alți basarabeni au servit drept carne de tun în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Oamenii au fost speriați și supuși să devină umili, să știe de frică regimului. Au fost lipsiți de dreptul de a gândi, desproprietăriți de pământuri și transformați în brațe de muncă gratuite pentru colhozuri și sovhozuri.

Uniunea Sovietică a căzut în 1989, iar frica de regimul comunist sovietic persistă și astăzi, oamenii au fost învățați să se teamă. Aceasta este una dintre sutele de consecințe ale pactului Ribbentrop Molotov.

Zi de doliu pentru Basarabia – 23 august.. Veșnică amintire înaintașilor noștri, care au avut de pătimit de pe urma agresiunii regimului totalitar comunist al Uniunii Sovietice.